Umorul

"Umorul este agerimea spiritului."
Fyodor Mikhaylovich Dostoyevsky

joi, 17 martie 2011

Rat cel Mic

      A fost odata ca niciodata, pe un taram indepartat o tara numita Porchinia. Porchinia era o tara frumoasa, flori si mocirle inmiresmate ii acopereau poienile si paduri de porumbi ii inveleau muntii.
     Si, in Porchinia, in mijlocul unei paduri de porumb, intr-un castel mare si frumos, traiau trei porcusori. 
     Fratele cel mare era politician si traia din taratele oferite de cetatenii Porchiniei. Era casatorit cu o scrofita tanara, imigranta din tara vecina, Republica Porcdova, era cam supraponderal si ii pasa numai de soriciul lui. Fratele mijlociu, un adevarat metrosexual, era delicat si fitos, mai ca-l confundai cu scofitele. Mergea numai in locuri fitoase, manca numai la restaurantul Porumriot si in fiecare seara era nelipsit din clubul Porctelli. Din nu se stie ce motive, scrofitele roiau in jurul sau, iar el profita din plin de asta, schimbandu-le ca pe ciorapi. Cu fratele cel mic era cu totul alta poveste, in primul rand acesta are un nume: Rat cel Mic. Rat era total diferit de ceilalti doi, fiind timid, cinstit si inteligent. 
      Rat se ducea in fiecare zi de luni la biblioteca. Acolo, o intalnise pe frumoasa lui iubita, Porculeana Porumzeana. Cei doi se indragostira la prima vedere si se iubeau la nebunie.
      Dar... Ca in orice poveste, trebuie sa fie un "dar", intr-o zi sosii in oras al treilea personaj cu nume, Mistretul cel Rau. Si bineinteles, ca din toate scrofitele orasului, lui ii cazu cu tronc numai Porculeana, si ca orice Bad Pig ce se respecta, o rapii.
      Sarmanul Rat cel Mic, tare pierdut mai era fara Porculeana lui! Statu pe ganduri ce statu si intr-un final se hotara sa se duca la inteleptul tarii, care din coincidenta locuia in acelasi oras si era si acasa. Numele lui era Porclin cel Intelept, de altfel este ultimul personaj cu nume din poveste. 
       Porclin ii spuse ca Mistretul vrea s-o ia de sotie pe Porculeana, dar asteapta urmatoarea luna plina, pentru ca la fel ca ceilalti locuitori mai mediocrii ai Porchiniei, crede ca luna plina semnifica ceva magic. Si ca a dus-o peste mari si tari si trebuie sa se grabeasca daca vrea s-o salveze ca mai erau doar trei zile pana la luna plina... Si pentru ca Porculeana credea luna foarte speciala si daca se casatorea cu Mistretul, de luna plina, nu se mai intorcea la el. Iar ca sa ajunga in timp util, Porclin ii spuse ca trebuie sa bea Red Piggie, ca sa poata zbura.
       Zis si facut. Rat se aproviziona cu niste baxuri de Red Piggie si pleca in misiune. Se oprii mai intai in Republica Porcdova, unde isi cumpara arme si munitie. Dupa trei zile si multe doze de Red Piggie, ajunse la castelul Mistretului cel Rau.
       Urma o lupta epica intre Rat si garzile Mistretului, Rat sarea, guita, radea nebun de furie si impusca pe toata lumea. Si cu toate ca erau sute de garzi care trageau in el, nu il atinse nici un glont, ca de, e eroul povestii! Dupa multe garzi omorate, Rat ajunse in sfarsit fata in fata cu Mistretul. Se privira, se injurara, se intimidara, spusera chiar si bancuri, dar nici unul nu ceda. Rat zambii si ridica pistolul, dar, surpriza, nu mai avea gloante. Avand in vedere ca nici Mistretul nu era inarmat, cei doi hotarara s-o dea parte in parte, mano a mano, porc contra porc.
       Cei doi iar se privira ore in sir. Pana la urma Rat ceda si facu prima miscare. Saracul... Saracul Rat cel Mic, isi lua o bataie sora cu moartea, iar acum zacea pe podea, invins! Dar cand vazu ca Mistretul, in culmea fericirii, incearca s-o sarute cu forta pe Porculeana, se incrunta, isi amintii de timpul petrecut cu ea, de toata istoria Porchiniei, de toata copilaria lui, de copilaria fratilor lui, isi amintii chiar si unde isi puse cheile de la casa. Dar statu prea mult pe ganduri si Mistretul reusii s-o sarute pe Porculeana. Rat, acum revenit din nou printre cei treji, se ridica si cu o singura lovitura ii smulse inima de bestie cu chip de porc Mistretului.
       O lua pe Porculeana de mana, o saruta cu pasiune, dansara chiar si un vals si plecara impreuna acasa, spre apus, unde traira fericiti pana la adanci batraneti si facura o droaie de porcusori.
          
     
     
      

miercuri, 9 martie 2011

Hora Romaniei

Hai sa dam sticla cu sticla
Cei cu inima romana,
Sa-nvartim hora minciunii
Pe podeaua uniunii!

Istetimea dintre noi sa piara!
Precum bunastarea-n tara!
Intre noi sa nu mai fie
Decat spaga si hotie!

Mai romane, mai cretine
Vino sa te certi cu mine!
Te rog lasa-i pe mafioti
Sa ne lase in chiloti!

In spitale nu e loc
La nevoi si la durere!
Doctorul nu-ti face ioc
Daca nu-i contribui la avere!

Amandoi suntem de-o seama,
Doi cretini hraniti cu zeama!
Ca germanul vrem sa traim,
Dar de lene noi murim.

Amandoi avem un nume,
Amandoi o faima-n lume!
Am furat pana-n Spania,
Am bagat frica-n Italia.

Vin' la club mai draguta,
Te trec granita-n caruta!
In Europa vei muncii,
Pe straini sa-i intretii!

Si sa vada sfantul Soare
Intr-o zi de sarbatoare!
Cum de foame noi murim,
Fara experienta, nu muncim!